Hatsu yume

 Aerul era răspândit în toate colţurile camerei lumina-te de suflete cu puteri spirituale nelimitate.Ochii fixau obiectul care arăta noţiunea timpului şi aşteptam să se schimbe numerele.Ceasul ticăia încet schimbând numerele una câte una în interval de 60 de secunde.
"-23:56 , încă 4 minute."am zis eu încet şoptind cuvintele printre dinţi , fixandu-mi în continuare ochii pe ceas.
Aşteptam ca ceasul să bată aceea oră fixă care pune stampila finală al acestui an.Un an pe care de acum îl pot numi o altă amintire.
"-00:00 , un alt an pe care trebuie să o umplu cu cerneala invizibilă a vieţii.Un an pe care am început-o cu râsete sperând ca aşa o voi continua.Un nou început!"

Briza rece a iernii îmi mângâia încet obrajii aducând tot odată un sunet melodios care făcea să-mi apară un zâmbet subtil.Mi se părea ca iarna era acel anotimp cu care am început visul meu , dar nu puteam să fac diferenţa între rece-cald sau fulg de nea-flori de primăvară.Pleoapele mele au fluturat mirate la vederea unui copac care face parte din trecutul meu , prezentul meu şi viitorul meu care se apropia cu pas alergător.
Mi-am plimbat  încet degetele peste  scoarţa copacului apăsând mai tare până am făcut mişcarea de a mă urca.Spatele cădea încet spre o ramura din tot capitolul "copac" până încet m-am culcat pe ea uitându-mă la cerul invizibil şi profund.
Timpul perinda rapid galopînd peste întîmplările nesemnificative care se petreceau la acea oră în parcul care mi se părea pustiu , deşi era înconjurat de oameni necunoscuţi.Stăteam în reverie până strigătul numelui îmi izbi urechile  făcându-mă să tresar încet lăsând paginile cărţii să se strecoare în răsuflarea mea.Mi-am întors capul spre sursa singurul zgomot pe care îl auzeam între mii de zgomote.În faţa mea îmi apăruse trei persoane dintre care numai pe una o cunoşteam cu adevărat.Sărisem jos cu stil din copac apropiându-mă de cei trei cu zâmbetul pe buze.
"-Îl cunoşti?"întrebă vocea deja cunoscută facând să înceapă o conversaţie între mine şi ei.
"-Îl ştiu , dar nu îl cunosc."am zis eu fără ca să clipesc măcar o secundă.
Privirea mea fugea de la o persoană la alta jucându-mă cu feţele celor trei analizând , dar mereu se oprea la aceeaşi persoană pe care simţeam că o cunosc din veşnicie.
O peliculă de nea cădea încet din cer,dar până ajungea la pământ se transforma într-un parfum fin care mă îmbăta în decursul vremii.Toată conversaţia se petrecea cu persoana respectivă care în vis durea câteva ore bune , dar la sfârşitul discutiei ceasul bătea doar câteva minute.
Fiind "primul vis" din an tot visul părea ceva real , ceva ce se poate întampla şi ceva care era doar o iluzie.Câteva secunde care au trecut printre degetele mele ca nisipul , căzând toate spre dămbul de nisip de speranţe.Încet pleoapele mele se dezlipeau până când lumina puternică a dimineţii mă izbi pe neaşteptate.Şi atunci mi-am dat seama că toata iluzia era visul meu , era hatsu yume al acestui an.