S-a întîmplat cu mult timp în urma.O femeie mică de statură cu părul pană la umeri de o culoare blond aprinzător.Dacă ar trece pe stradă sunt absolut sigură că eu nu aş recunoaşte-o şi nici ea pe mine.Aşa că am trece una pe lîngă alta ca două străine care nu şi-ar fi vorbit niciodată.La vremea aceea cînd încă ne cunoşteam nu îi dădeam atenţie ce zicea.Mi se părea că este una dintre artistele acelea care vorbesc aiurea şi cred în lucruri inexistente.Dar de atunci şi eu mi-am schimbat gandirea.Era oarecum o astroloagă luată de lumea semnelor şi a existenţei inexplicabile , dar ceva îmi atrase mereu atenţia cînd vorbea.În orice zicea punea suflet şi te făcea să crezi în ceea ce zice.Mereu îmi zicea:
"-Copii ca tine vor schimba lumea!"
Acum încet totul devine limpede.Vorbele aruncate cu ceva timp în urma îşi găsesc rostul.E ca si cînd găseşti toate bucăţile pentru a forma un puzzel din care pană acum ai avut numai o piesă , un punct de pornire.Sincer , nici nu dădeam dovadă de interes în tot ceea ce zicea.Acum îmi dau seama că nu era o nebună oarecare , nu era o proastă şi nu zicea altceva decît adevărul în care ea credea.Zicea lucruri care se repetă zi de zi , dar nimeni nu le dă atenţia nici pentru o secundă.
"-Copii ca tine vor schimba lumea!"
"Eşti nebună? Ce pot face eu personal?" am gîndit eu pe moment.
"-O să vezi că lumea îşi va schimba perspectiva şi va trăi împreuna cu realitatea."
Acum i-aş fi răspuns că oamenii trăiesc în realitatea lor ireală , crezand în fel di fel de "dumnezei" , inchinandu-se la icoane sau la întuneric.Şi uneori doar speranta este ceea ce îi tine în viată fără să ştie amănunte necesare care dau lumii un dublu sens.
Numai cu faptul ca asta nu e o coala de hartie. :))...In rest da , ai dreptate.Dar oamenii se schimba si asta arata in felul in care gandesc.Nu o sa pot sa ma gandesc cum m-am gandit, dar nici nu imi pare rau.
RăspundețiȘtergere