Scrumul ţigării curgea printre degete facând ca fumul să se ridice cu speranţa unei vieţi care a luat sfarşit odată cu existenţa fiinţei ei.Fumul se ridica agatandu-se de firele aerului curat amestecat cu scrumul ce se aşternea pe asfaltul acoperit cu umbre străine.
Statea pe bancă cu ţigara în mână şi asculta tacerea surdă şi anticipa secunda în care a început să ardă nicotina având mereu acelaşi deznodământ.Nimeni nu ştie nimic şi cei care ştiu nu înţeleg.Ca să înteleagă sau să accepte era nevoie de distrugerea orgoliului , iar spiritul are proprile limite nebănuite.Aştepta să ardă ţigara cu fiecare strop de fum aspirat în vântul care o ducea în raţiunea ucisă.Ţigara era ţinută cu putere între cele două degete care arăta dualitatea dintre himeră şi gândirea logică , dar nici o clipă nu nega fantasma trăită indiferent de condiţii.Ţigara ardea cu aceeaşi dorinţă nedesluşită cu care se injecta adrenalina în sângele unui extremist , dar cu aceeaşi frică să nu se termine ca vărsarea nevinovată a sângelui pe câmpul de luptă a războaielor brutale.Jumatate din ţigară era consumată şi încă cădeau steluţele mici gri aşteptând sa se elibereze din majoritatea monotonă.A băgat muchia în gură şi a tras adânc fumul în piept parcă ar fi fost o intruziune , şi a suflat cu uşurinţă lăsând să scape printre dinţi atingând încet buzele ei şi dispărând ca prin magie în văzduhul labil.Inopinat ţigara s-a răstogolit candid spre pământ izbindu-se cu putere şi imediat stingând sclipirile prea bine văzute sub cerul de onix.Scrumul rămas se târâia înca pâlpâind printre pietricele mute , dar ea lăsase demult în urmă clipa aceea din miezul nopţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu