Stii cand vine acea senzatie de nebunie ca trebuie sa faci ceva inainte sa se scurga timpul din clepsidra. Fiecare gram de nisip conteaza cand ai impresia ca numai ai timp sa faci anumite lucuri. Stai si te gandesti , si iti traiesti viata mai mult in capul tau decat oriunde altundeva.
E bine asa?
Simti ca trebuie sa faci ceva, ceva ce nu impune prea multa judecata pentru ca vrei sa ai experiente care sa te invete animte lucuri si de care sa nu iti para rau niciodata.
Poate ca majoritatea din noi ar trebui sa avem un tatuaj cu cinci puncte in coltul manei stangi, ceea ce in limbaj de puscarias inseamna "singur intre patru pereti". Toti suntem niste prizonieri al propriei noastre idealuri si cu vise care nu mai devin realitate pentru ca ne pierdem timpul pretios visand cum ar fi sa fie altfel lucrurile.
Visul incepe atunci cand ne trezim.
Daca ai simtit vreodata cum e sa simti durere pentru ca e mai bine decat sa simiti nimic, sa te manance pe dinauntru constiinta pentru ca ai facut ceva de neiertat si spui ca iti pare rau, dar defat nu iti pare rau .. Pentru ca iti provoaca adrenalina, si asta te face sa te mai simti in viata pana iti trece vina.
Sa visezi cum conduci pe o autostrada lunga cu o viteza inimaginabila, cand stii ca la sfarsitul drumului sau chiar si pe parcurs o sa te izbesti de ceva, pentru ca trebuie sa te izbesti de ceva,dar nu iti pasa pentru ca traiesti momentul bucurandu-te de viteza si de libertate.
Nu recunosti dar simti o anumita gelozie pe cei din jur, pe toata lumea, pentru ca toata lumea pare mai fericita decat tine, o lume intreaga zambeste, o lume intreaga stie sa se prefaca. Dar tu ai ramas si fara puterea de a te mai preface, pentru ca adevarul e ca numai vrei sa te prefaci, vrei sa simti. Si vrei sa stii cum e sa iubesti viata asta si cum ca viata sa te iubeasca si pe tine.
Cand norocul te paraseste si tu te lupti cu capul in sus nestiind pentru ce anume te lupti dar stii ca asa se cer dupa standardele lumii. Daca vrei sa mori in lumea asta "plina de viata" si indraznesti sa rosesti asta in fata cuiva atat de "fericit", s-ar putea sa fii inchis intre patru pereti.
Si atunci care e diferenta dintre patru pereti al spitalului de nebun sau acei patru pereti impusi de tine?
Iti zic eu:
- Din spital poti sa scapi, dar din mintea nu poti sa evadezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu