"- Nu imi place cand cineva insista."
"- De ce?"
"- Nu stiu, pur si simplu nu imi place."
"- Odata o sa vrei sa se insiste, dar atunci nu va insista nimeni."
De multe ori speram la lucurui care nu se vor intampla. Presupun ca astea se numesc vise. Cand stii ca totul pare atat de real, si in momentul in care ai deschis ochii .. Larg deschisi ... Realizezi ca nimic nu e cum se intampla in capul tau. Imaginile care iti apar si sentimentul care iti da imaginea, e doar o dorinta puternica.
Urasti sa te trezesti si sa trebuiasca sa privesti in ochi cu frica realitatea, dar e singurul lucru real. Trebuie sa accepti caci altfel te va omori. In fiecare minut , in fiecare secunda.
E ca o funie ce te trage in jos, si numai la final realizezi cat de tare ai incercat sa prelungesti momentul. Dar realitatea nu e funia, e asfaltul de care te izbesti.
Persoanele de la care astepti cel mai mult ajutorul nu sunt in stare sa ti le ofere sau pur si simplu nu le pasa indeajuns sa observe ca ceva nu e inregula.
Totul e un teatru imens, unde toata veselia se termina cand mastile se dau jos. Toate povestile si tot ce au fost spuse sunt doar niste glume proaste rostite cu atat indiferenta.
Am lovit asfaltul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu