Tresar. Si tresar numai la gandul de a ajunge tu. De a gandi ca tine , de a simte ceea ce simti tu , de o vedea lumea din perspectiva ta.Ma sperie ideea de a ajunge acolo sus , dar ma bucura ca ajung ceea ce mi-am dorit. Un tu! De neinteles , dar nu imposibil de descifrat.Vorbesc de tine ca de o zeitate , ca cineva sfant , ca o icoana pictata perfect. Dar stiu ca nu esti nici una dintre astea.
Copil ... daca imi permiti sa iti zic asa?! Nu prea as vrea sa iti zic asta pentru ca eu sunt copil , si tu esti ceva mult mai mult de atat. Ceva mult mai maret decat mine. Poate ca exagerez in privinta ta ...
Dar ce ...? Nu. Lasa. Nu vreau sa vorbesc. Niciodata nu am avut curajul sa vorbesc de fata cu tine. Imi placea tot timpul sa te ascult pe tine. Presupun ca asta era destul de enervant pentru tine ... dar la fel de fascinant si pentru mine. La un singur lucru esti foarte bun. La a fi tu. Nimeni nu e mai bun la asta. Si eu sunt buna in a fi eu ... dar cand nu stiu ce sunt , e mai greu. In fata ta ma simt ca un copil mic care acuma invata primii pasi din viata. Nu e placut sa stii. Dar e placut sa ma inveti tu toate astea ...
Nici nu stiu cum sa ma exprim. Nici nu stiu cum sa zic ce imi esti tu mie. Poate ca esti punctul meu de pornire in viata. Un fel de idol mental . Un exemplu de gandire. Dar nu esti doar un exemplu ... din nou esti mai mult de atat.
Poate ca doar eu te vad asa. Ca multi altii nu te plac pentru ceea ce esti , dar mie imi placi. Si imi placi mult. Dar nici asta nu stiu cum sa explic. Te plac intr-un mod foarte ciudat si nu prea inteleg sentimentele mele si nici tu nu as vrea sa le intelegi gresit. Nu sunt doar o indragostita. Nu sunt o indragostita nebuna care alearga dupa tine. Nu. Postul asta e luat deja , dar oricum nu mi-l doream. Mie m-ie bine si pe post de privitoare. Te privesc si tac. Si vad cum te distrugi si cum esti distrus... Dar mai bine te las sa iti dai seama de asta singur.Oricum nu m-ai crede in privinta asta.
Esti diferit. Cred ca sti asta. Imi vine uneori sa iti zic atatea lucruri , dar n-am puterea. Ma simt slabita si parca uit sa vorbesc. Parca as vrea sa ma inveti tot tu asta.Sa imi dai tu cuvinte sa pot forma propoziti , sa imi dai sperante sa pot sa inaintez orice ar fi.Nu iti cer sa ma inveti sa gandesc. Deja fac asta ... Gandesc tot timpul. Chiar as vrea sa nu crezi ca tu esti de vina .. si ca nu vrea sa vorbesc cu tine despre lucruri mai produnde sau intelepte. Eu chiar vreau ... dar ceva nu ma lasa. Puterea. Cred ca e puterea de a fi eu. Atat de mult mi-am dorit sa fiu EU incat incepeam sa ma pierd si automat sa devin altcineva. Aici , poate tu esti de vina. Dar nu dau vina pe tine. Tu ai puterea da a fi tu in orice situatie , eu ... doar incerc sa am puterea ta.
Langa tine uit sa vorbesc , sa clipesc , sa respir si uit chiar ca exist.Imi dau seama ca inca sunt in viata cand ma privesti , zambesti si vorbesti. Cum ai ajuns sa ma faci sa gandesc asa ? Si tu esti un simplu om. Poate chiar mai simplu decat altii , si totusi esti mult mai special decat multi altii.
Te admir. Ma poti considera o fana sau o cutie care iti pastreaza vorbele si amintirile mele. Defapt nu stiu tu ce ma consideri pe mine. Probabil o fata care a fost , esti si apoi nici nu o sa mai revina.Nu are prea multa importanta ce sunt eu. E mult mai important ca tu esti toate astea.
Cu respect si admiratie,
EU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu