"O viata este prea mult."

'O viata este prea mult.'

Sa mergi mai departe pe un drum deja sfarsitar inseamna o cadere din inaltimi. Daca ma-as uita in jos as vedea numai pietre zdrobite. Alerg incercand sa las totul in urma mea , dar incercand sa ma pierd ma regasesc din ce in ce mai adanc. Sezand in tot adancul probabil m-as intreba unde ma aflu. Dar si asta ar fi complet fara rost. In mintea mea totul se invarte in jurul unui singur gand. Timpul a incetat sa mai existe.
Ma asez si incep sa privesc. Vad diferite fete care apara si dispar la fel de repede. E o bezna linistitoare , luminile incearca sa patrunda prin sticla slaba , dar ceva le opreste inainte sa-si atinga scopul . Ce ar fi in stare sa opreasca lumina? Intunericul...Cand simt ca numai am nimic sub picioare , atunci cad.
Ce moarte geniala intr-o ultima seara! Eu stand si privind adancul incercand sa te gasesc , sa te privesc si sa te uit.De la o extrema la cealata eu cad la mijloc. Cumva ador sa cad spre visul meu de a zbura , si ador sa ma tot inec in linistea care ma trezeste mereu. Cu urlet am plecat fara ganduri si ma voi intoarce tot urland.Sa strig ca "nu mai pot asa , sa ma invart in lumea ta , in cercuri marunte.!"
As vrea sa zic ca imi cresc aripi si ca stiu ca pot zbura singur spre cer.Dar in loc sa ma indepartez stau singur si ma ascult.Privesc in trecut incercand sa ghicesc prin ochii tai viitorul stiind ca pe tine oricum nu te uit.
Pasind pe acelasi asfalt de mi de ori. Si fiecare zi vine apoi ce alcelasi drum. Si ce daca vine? Zilele se repeta in fiecare saptamana si saptamanile se repet lunar. Alea doisprazece luni in care credem cu desavarsire se repet in fiecare an. Asa suna infricosator. Anul se repeta neschimbat. Dar ce om depresiv ar spune asa ceva? Totul se schimba ! Din secunda in secunda se fac diferente de momente , doar tu vei fi ca azi. Azi este ziua cand eu m-am oprit in timp blocat in amintirea ta.