Perfect lie.

Mi de cioburi insangerate

Cad spre infinitul trecator.
Eu urla muta de durere
si indur fiecare patima  iertata de mult.
- Tu nu intelegi?...Nici eu!
Atatea sentimente amestecate inr-un bol atat de fragil.
 ...Iarta-ma ca am strans de ea ,
ca am spart speranta in vise marunte!
Am alunecat prea repede si brusc alergand spre un pacat nerostit.
-Ce iti placea tie ?
Frumusetea chipului meu debil.
Dar acum ca sangerez si chipul meu ceramic s-a crapat
formand mi de cicatrice ,
frumusetea pe care o vedeai , a disparut ...


- Acum spune ce vezi , straine !
- Te vad tot pe tine.
- Tu vezi un chip de fiara .
- Cu acelasi suflet ...
- Ridicol! Nu te intereseaza sufletul 
... doar frumuseatea pe care n-o mai am.


Bolul a fost patat de sangele meu
prea diferit de al tau.
Nu iti mai pasa oare de sange? cioburi ? frumusete ? sperante sau vise?
Sau chiar ...eu ? 

Eu si Lumea.

Lumea este mare si straina. In cele mai multe cazuri tot ceea ce ii preocupa pe omanei sunt ... oamenii. Legati in lanuri inexistente pentru ochii nostri prea sensibili si prea naivi sa observe realitatea adevarata. O usa imenesa sta deschisa pentru trecatorii nevinovati si le ofera confortul unei himere. Recunosc , si eu sunt om. Poate asta este pacatul meu cel mai mare. Si eu cred , visez , gandesc , asadar uite ca si eu exist. Sunt o pacatoasa fara actele stampilate si pana la urma daca ma gandesc bine , nici actele nu le mai am. Am o aura , ca orice alt om , deaspura capului si lumineaza de fiecare data cand imi schimb starea. Asta se intampla des , asa ca razele colorate tot apara si dispar imbracate in fiecare culoare a curcubelului , si nu numai.
Cum ziceam o usa mereu sta deschisa. Nimeni nu stie ce se afla dupa si cei care stiu nu vorbesc. Egoistii isi pastreaza taina numai pentru sufletul lor , iar altruistii au murit de mult. As fi vrut si eu sa ma aproi de prag si sa stau acolo fara sa vad inauntru si fara sa vad lumea de afara. Toata natura ma chema intr-un singur loc. Inr-un loc friguros , intunecat , dar incalzit si luminat de alti oameni.
Si asa ajung eu inapoi la propriul proverb , omanei pentru oameni.
Ca orice om , am si eu prorile slabiciuni , pe care fara sa stiu sau sa vreau le impart cu altii. Slabiuciunile nu fac altceva decat sa intareasca punctele forte. In fine , ma asez si incep sa beau. Vinul este poezia mea imbuteliata. Rosu ca sangele si in diferite arome. Unoeri dulce , unoeri sec sau poate amar. Vinul stie exact cum este viata. Adica dulce , unoeri sec sau poate amar. Dupa ce am baut tot , se zice ca se varsa o picatura pentru cei morti. Dar eu vars picaturi pentru cei vi , asa ca beau si ultima picatura.
Acum prind curaj. Nu pentru ca am baut ci pentru ca atat am baut incat s-a facut deja seara si Luna isi face deja spectacolul. Ghidata de Luna ma indret spre usa milostiva. Cat sufelt pe o singura usa. Ma opresc pentru o secunda dupa care intru. Multa lume s-ar intreba ce am vazut si cei care nu m-ar intreba ar incerca sa ghiceasca. Eu intr-adevar am vazut. Am revazut ... totul !


P.S. Cand ai revazut tot , inseamna ca ai murit.

"O viata este prea mult."

'O viata este prea mult.'

Sa mergi mai departe pe un drum deja sfarsitar inseamna o cadere din inaltimi. Daca ma-as uita in jos as vedea numai pietre zdrobite. Alerg incercand sa las totul in urma mea , dar incercand sa ma pierd ma regasesc din ce in ce mai adanc. Sezand in tot adancul probabil m-as intreba unde ma aflu. Dar si asta ar fi complet fara rost. In mintea mea totul se invarte in jurul unui singur gand. Timpul a incetat sa mai existe.
Ma asez si incep sa privesc. Vad diferite fete care apara si dispar la fel de repede. E o bezna linistitoare , luminile incearca sa patrunda prin sticla slaba , dar ceva le opreste inainte sa-si atinga scopul . Ce ar fi in stare sa opreasca lumina? Intunericul...Cand simt ca numai am nimic sub picioare , atunci cad.
Ce moarte geniala intr-o ultima seara! Eu stand si privind adancul incercand sa te gasesc , sa te privesc si sa te uit.De la o extrema la cealata eu cad la mijloc. Cumva ador sa cad spre visul meu de a zbura , si ador sa ma tot inec in linistea care ma trezeste mereu. Cu urlet am plecat fara ganduri si ma voi intoarce tot urland.Sa strig ca "nu mai pot asa , sa ma invart in lumea ta , in cercuri marunte.!"
As vrea sa zic ca imi cresc aripi si ca stiu ca pot zbura singur spre cer.Dar in loc sa ma indepartez stau singur si ma ascult.Privesc in trecut incercand sa ghicesc prin ochii tai viitorul stiind ca pe tine oricum nu te uit.
Pasind pe acelasi asfalt de mi de ori. Si fiecare zi vine apoi ce alcelasi drum. Si ce daca vine? Zilele se repeta in fiecare saptamana si saptamanile se repet lunar. Alea doisprazece luni in care credem cu desavarsire se repet in fiecare an. Asa suna infricosator. Anul se repeta neschimbat. Dar ce om depresiv ar spune asa ceva? Totul se schimba ! Din secunda in secunda se fac diferente de momente , doar tu vei fi ca azi. Azi este ziua cand eu m-am oprit in timp blocat in amintirea ta.