Incredere in dorintele nespuse ale oamenilor.Schimbarea venita din departare si sufletul lasat in vesnicia amintirilor.
Vrei sa dispari, sa numai existi , sa te evapori pentru o perioada lunga de vreme. Iti doresti ca altii sa nu isi mai aduca aminte de tine in fel si fel de momente cat mai ciudate si in ipostaze cat mai ne/placute.
Numai vrei oameni. Ti s-a facut greata de atatea zambete si voie buna. Vrei distrugere si sufarinta constanta in care sa iti gasesti un colt confortabil si sa numai simtit nimic. Fara expresii , fara fete hasurate.
Sa stai nemiscat fara sa mai creezi nici o forma de amprenta a existentei tale, si vrei sa stergi absolut toate existentele create de altii in inima ta. Pasi marunti care duc departe. Pasi imensi care calca stramb pe sentimente.
Emotie cerebrala. Corpul se cutremura. Vrei sa evadezi. Sa amputezi realitatea.
Plamanii se sfasie de la aerul puternic de agonie si tot ce iti doresti tu, e sa nu existe nimic din ce te inconjuara, Sa te trezesti pe o alta lume si sa te intorci cu o total alta perspectiva a supra vietii. Iti doresti sa fii un om diferit cu defecte noi, sa incepi o viata de la inceput in corp matur si naivitate de copil.
Tot ce ai creat pana acum se darama si se face praf. Praful e luat de vant , iar tu esti ancorat pe o singura bucata de insula cu o singura amintire. In acea amintire iti apare chipul unei singure persoane, si iti promiti atunci pe loc ca asta e persoana pentru care mai stai in picioare.
Intr-un final, ii dai drumul. Si nu iti mai ramane nimic pe ce sa te bazezi si te lasi capturat de eternitate. Dupa o lunga perioada de timp arati emotie. Zambesti. Zambesti pentru ca stii ca e sfarsitul, si undeva incepe un nou inceput.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu