Once again I hope I died for the last time.
Incredere in dorintele nespuse ale oamenilor.Schimbarea venita din departare si sufletul lasat in vesnicia amintirilor.
Vrei sa dispari, sa numai existi , sa te evapori pentru o perioada lunga de vreme. Iti doresti ca altii sa nu isi mai aduca aminte de tine in fel si fel de momente cat mai ciudate si in ipostaze cat mai ne/placute.
Numai vrei oameni. Ti s-a facut greata de atatea zambete si voie buna. Vrei distrugere si sufarinta constanta in care sa iti gasesti un colt confortabil si sa numai simtit nimic. Fara expresii , fara fete hasurate.
Sa stai nemiscat fara sa mai creezi nici o forma de amprenta a existentei tale, si vrei sa stergi absolut toate existentele create de altii in inima ta. Pasi marunti care duc departe. Pasi imensi care calca stramb pe sentimente.
Emotie cerebrala. Corpul se cutremura. Vrei sa evadezi. Sa amputezi realitatea.
Plamanii se sfasie de la aerul puternic de agonie si tot ce iti doresti tu, e sa nu existe nimic din ce te inconjuara, Sa te trezesti pe o alta lume si sa te intorci cu o total alta perspectiva a supra vietii. Iti doresti sa fii un om diferit cu defecte noi, sa incepi o viata de la inceput in corp matur si naivitate de copil.
Tot ce ai creat pana acum se darama si se face praf. Praful e luat de vant , iar tu esti ancorat pe o singura bucata de insula cu o singura amintire. In acea amintire iti apare chipul unei singure persoane, si iti promiti atunci pe loc ca asta e persoana pentru care mai stai in picioare.
Intr-un final, ii dai drumul. Si nu iti mai ramane nimic pe ce sa te bazezi si te lasi capturat de eternitate. Dupa o lunga perioada de timp arati emotie. Zambesti. Zambesti pentru ca stii ca e sfarsitul, si undeva incepe un nou inceput.
In intuneric ma regasesc si ma trezesc. Noaptea imi cuprinde toate temerile si mi le transforma in cea mai puternica parte a mea. Stiu ca dincolo de lumina mereu exista o alta lume unde sunt libera sa ma pierd in idealuri.
Idealurile se schimba , persoanele se schimba si clipele devin altele. In asemnea momente , e bine sa uiti de trecut si de cum ai fost odata. Sa nu indraznesti sa te gandesti la alte persoane si sa compari, sa analizezi si sa proiectezi in mintea ta ceva ce nu isi are locul acolo.
Ziua, traim diferit. Avem o anumita masca de aratat lumii intregi, numai ca sa aratam ca ne simtim diferit de cum ne simtim in realitate. Avem zambete de oferit la persoane necunoscute, ne grabim, nu ne gandim indeajuns. E o oarecare superficialitate in fiecare cand se trezeste si se gandeste cate are de facut ca sa treaca iar ziua , sa ajunga la noapte, in acel loc special. In lumina iti umpli ziua cu fel si fel de oameni pe care nu neaparat iti doresti sa le vezi sau sa vorbesti cu ei. Dar noaptea e diferita ...
Cand vine noaptea totul se culca sub o plapuma de liniste cu rauri intunecate unde curg toate gandurile. Ziua se stinge, si mintea se aprinde.Brusc numai sunt inconjurata de lucuri care imi distrag atentia si ma las ghidata de un fel de instinc orb.
Sunt acolo , intr-un loc unde stiu ca nu ma voi mai intoarce niciodata , cu o persoana pe care stiu ca nu o s-o mai vad niciodata si de care nu sunt atasata sentimental. E bine , stii? Nici un sentiment nu ma poate dobori si nimic nu imi mai sparge organele interioare in bucati , pentru ca emotiile nu exista.
Stiu ca totul dureaza numai cateva ore, pentru ca odata ce soarele a rasarit magia din intuneric dispare si ea. Nu are rost sa simti ca e ceva ce va continua, stii ca nu e asa. Si eu stiu.
Cu toate astea nu simti dezamagire si nici dragoste. E dorinta, pasiune, dor. La sfarsit .. E nimic. Dar te simti bine, esti in locul unde vrei sa fii si te simti confortabil in tot inconfortul care iti ofera situatia.
