luni, 18 februarie 2013

Take a sit.

Pot sa pun pariu ca nu exista nimic in intuneric. Lumina se poate transforma in bezna, dar bezna in lumina fara scanteie niciodata. Ma sperie asta? Nicidecum. Imi place sa cred ca eu sunt scanteia care aprinde speranta in intuneric. Acolo unde la toata lumea le e frica de monstrii.

Adevarul este ca .. tarai dupa mine nenoricitul asta de scaun inca de la inceputul calatoriei. Tot astept sa ma opresc si sa il folosesc, dar in loc sa fac asta, il trag dupa mine. Macar altii sa se poata aseza daca eu nu pot. Dar acum pentru un moment, o sa ma opresc din graba si am sa ma fac confortabila. 

Probabil si tu te-ai gandit cateodata cum e sa te asezi confortabil in propia ta frica. Sa iti gasesti un coltisor pe care sa-l numesti coltul tau preferat si stai acolo. Doar pentru ca nu stii cum e in celelalte colturi ale camerei .. stai intr-un singur colt. E normal. E familiar.Dar nu te arde curiozitatea sa pleci? Aaa am inteles. Ti-e frica sa lasi in urma pentru ca tie teama de necunoscut. Nu stii daca vreodata ai sa te mai simti atat de confortabil. Te-as sugera sa iesi din zona de confort, altfel viata e o pierdere de timp. 
Acum ca tot vorbeam de timp, care in mod inevitabil este o limba prea necunscuta de mine, m-am gandit sa calatoresc un pic in viitor. Cine se gandea unde o sa ajung acum trei ani sau ba chiar si mai mult de atat. Niciodata nu stii unde ajungi si cu cine te intalnesti. Locuri straine, tara straina cu oameni dubiosi de straini. Si tu esti doar un simplu strain printre alte o suta. 
Stai cu gleznele de piatra si te gandesti. Ca doar tot timpul gandesti, nu poti sa faci ca mintea ta umila sa taca pentru o singura secunda. Asadar te gandesti si te bulversezi. Nu-i nimic .. Asa fac toti. Nu trebuie sa te simti special din cauza asta.
Te rog sa nu folosesti cuvinte inzaharite cand vorbesti cu mine. Prea mult dulce provoaca greata.
Acuma ca ai luat si tu un loc langa mine, sper ca te simti bine in compania mea. Scuza-mi limbajul triumfator , chiar nu am intentia sa ma dau cineva cine nu sunt. 

Inspiratie. Inspiratie din durere, din amintirie, din oameni , din flori , de oriunde. Suntem capabili sa gasim o mica inspiratie pentru fiecare cuvant pe care-l zicem, orice care ar fi scopul lor. Defapt despre ce vorbesc .. Care ar putea sa fie scopul cuvintelor daca nu a seduce mintea celuilalt? De al domina cu idei. Oamenii intodeauna au reusit sa se foloseasca de asta. Dar ...
Ce faci daca lumina ta pleaca cu o alta lumina? 
Ar fi o greseala sa stai in intuneric pana vine o alta lumina sa te scoata, asa cum s-a mai intamplat. E greu sa iti creezi propria lumina, si odata ce ai facut asta , ai impresia ca numai ai nevoie de nimeni sa poti sa treci peste orice. Gresesti in privinta asta. Gresesti in multe privinte. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu