Take a sit.

Pot sa pun pariu ca nu exista nimic in intuneric. Lumina se poate transforma in bezna, dar bezna in lumina fara scanteie niciodata. Ma sperie asta? Nicidecum. Imi place sa cred ca eu sunt scanteia care aprinde speranta in intuneric. Acolo unde la toata lumea le e frica de monstrii.

Adevarul este ca .. tarai dupa mine nenoricitul asta de scaun inca de la inceputul calatoriei. Tot astept sa ma opresc si sa il folosesc, dar in loc sa fac asta, il trag dupa mine. Macar altii sa se poata aseza daca eu nu pot. Dar acum pentru un moment, o sa ma opresc din graba si am sa ma fac confortabila. 

Probabil si tu te-ai gandit cateodata cum e sa te asezi confortabil in propia ta frica. Sa iti gasesti un coltisor pe care sa-l numesti coltul tau preferat si stai acolo. Doar pentru ca nu stii cum e in celelalte colturi ale camerei .. stai intr-un singur colt. E normal. E familiar.Dar nu te arde curiozitatea sa pleci? Aaa am inteles. Ti-e frica sa lasi in urma pentru ca tie teama de necunoscut. Nu stii daca vreodata ai sa te mai simti atat de confortabil. Te-as sugera sa iesi din zona de confort, altfel viata e o pierdere de timp. 
Acum ca tot vorbeam de timp, care in mod inevitabil este o limba prea necunscuta de mine, m-am gandit sa calatoresc un pic in viitor. Cine se gandea unde o sa ajung acum trei ani sau ba chiar si mai mult de atat. Niciodata nu stii unde ajungi si cu cine te intalnesti. Locuri straine, tara straina cu oameni dubiosi de straini. Si tu esti doar un simplu strain printre alte o suta. 
Stai cu gleznele de piatra si te gandesti. Ca doar tot timpul gandesti, nu poti sa faci ca mintea ta umila sa taca pentru o singura secunda. Asadar te gandesti si te bulversezi. Nu-i nimic .. Asa fac toti. Nu trebuie sa te simti special din cauza asta.
Te rog sa nu folosesti cuvinte inzaharite cand vorbesti cu mine. Prea mult dulce provoaca greata.
Acuma ca ai luat si tu un loc langa mine, sper ca te simti bine in compania mea. Scuza-mi limbajul triumfator , chiar nu am intentia sa ma dau cineva cine nu sunt. 

Inspiratie. Inspiratie din durere, din amintirie, din oameni , din flori , de oriunde. Suntem capabili sa gasim o mica inspiratie pentru fiecare cuvant pe care-l zicem, orice care ar fi scopul lor. Defapt despre ce vorbesc .. Care ar putea sa fie scopul cuvintelor daca nu a seduce mintea celuilalt? De al domina cu idei. Oamenii intodeauna au reusit sa se foloseasca de asta. Dar ...
Ce faci daca lumina ta pleaca cu o alta lumina? 
Ar fi o greseala sa stai in intuneric pana vine o alta lumina sa te scoata, asa cum s-a mai intamplat. E greu sa iti creezi propria lumina, si odata ce ai facut asta , ai impresia ca numai ai nevoie de nimeni sa poti sa treci peste orice. Gresesti in privinta asta. Gresesti in multe privinte. 

Viata bolnava

Ajung departe. Nu ma misc!

Si cateodata ne simtim toti pierduti. Nu stim unde ne aflam , ce ne inconjuara , e intuneric sau o lumina orbitoare. Deodata simti ca trebuie sa faci ceva , numai poti trai in felul acesta bolnavicos asteptand sprijinul cuiva. Te ridici si da-i de tine ...

Si cine esti cu adevarat? Continuam sa ne intrebam aceasi intrebare din nou si din nou. Ne simtim slabiti si cat mai aproape de declin. Dar picioarele inca ne tin. Mintea continua sa raspunda in vag. Dupa ce ne-am imbolnavit psihic incepem incet sa ne imbolnavim si corpul. Ajungem la un moment cand uram oglinziile, dar simtim necesar sa vedem in ce hal am ajuns. Parca ti se face mila de tine ...

O durere incepatoare iti cuprinde ochii si tu speri sa orbesti sa numai vezi ce e in jurul tau. Te doare gura si nu poti sa scoti mai mult de doua cuvinte. Te dor picioarele de la atata stat si mainile iti amortesc pentru ca te-ai tinut prea tare de bara sperantei sa nu te ia furtuna.Toate te dor pe tine ...

Orice ai face nu poti sa multunmesti pe toata lumea, si simti ca vrei o pauza. Incetezi sa mai multumesti lumea , si ajungi sa numai multumesti pe nimeni. Esti criticat. Esti criticat pentru felul in care vrei sa arati. Vrei o schimbare pentru ca ai cedat mental sa suporti cum arati si crezi ca mai rau nu se poate. Se poate ... Mereu se poate, dar cine sunt oamnii astia sa te critice pe tine? ...

Vrei sa traiesti asa cum iti amintesti ca ai trait odata. Iti este dor de persoanele care te-au facut sa te simti intr-un anumit mod si crezi ca depinzi de ele. Nu depinzi de nimeni. Sunt unici in singuratatea noastra. Mortal de unic. Dar in interiorul tau speri ca si acei oameni depind de tine ...

Iti dai seama cat de bolnav esti, si nu stii cum sa te faci mai bine. Sa mergi la doctor , sa consulti un psiholog , sa incerci odata in viata sa ai incredere in cineva si sa spui probleme tale existentiale, sa iti arati slabiciunile sau sa fugi de tine insuti. Nici una din astea nu este solutia pentru tine ...

Ai nevoie de aer si libertate. Ai nevoie de natura si de nebunie. Ai nevoie de tine.