- Mie frica sa mor.
- Nu se poate. Tie nu ti-a fost niciodata frica de moarte.
- Nu am zis ca mie frica de moarte , doar ca mie frica sa mor.

A trecut un timp indelungat in care eu ascultam tacerea lui si el imi citea gandurile mizerabile. A trecut un an jegos de care mi-a fost scarba pana acum. Amintiri despre zile negre , depresi si tentative de suicid. Dar cumva mereu mi-a fost mila de mine si de viata mea pe care nu dau doi bani.


-Bucata de hartie motolita in valiza.- 
2010 , pare-mi-se.

Angry World

A luat tigara intre dinti si s-a uitat nervoasa la sticla. Nu stia daca era derutata de absenta lichidului celebru "absolut" sau confuza cand a facut ca aceasta sa dispara. Oricum numai contau de mult lucruile aceste marunte. Ce nu se vede , nu e acolo ! Nimanui nu-i pasa daca e ascunsa sub pielea unei minciuni sau fie ca a disparut de mult. Timpanele ei erau deja obisnuite cu niste urlete mute , muzica care ucide orice boxa si parul ei ... Parul ei care zbura unde vroia ea. Aici in lumea ei nu existe limite , nu exista reguli pe care sa le calci , aici calci orice apuci si darami tot ce nu a existat vreodata in clipa anterioara.
Si-a lasat capul pe spate lasand ca peretele sa loveasca usor gatul ei , picioarele ei erau ametite si conturate in aer cu o creta durereroasa , mana ei atarna pe langa corp ca niste sfori fara putere. Scrumul de tigara se rostogolea rebel pe decolteul ei , si ei nu ii pasa.
"De ce o fi lumea atat de preocupata cu aparentele ei ?"
Ametita de un fel de nesomn sarutase urma sticlei si cauta in mirosul mortii amagirea ce si-o dorea atat de mult.
"Erai putin al meu , recunoaste!"
Talpile ei dansau dupa o coreografie nescrisa, avand nici o legutra cu ritmul dur a muzicii. Uneori se intreba de ce asculta melodiile astea atat de insensibile , cand ea nu era altceva decat un bol fragil de sentimente oricand gata sa se sparga si sa lase ca dincolo de furtuna ei sa se vada si o roua. Poate ca si ea avea nevoie de singurate , nu pentru a fi parasita , ci pentru un timp in care putea sa fie ea insasi. Dar oare ea stia cat e de nefericita cand apare personalitatea ei nedorita ?
"Nu ma poti atinge, corpul e doar stratul prea viu care iti insala perceptiile , ce te amageste pentru a te indeparta si mai mult."
Fara blandetea ei ar fi murit de mult , s-ar zice , dar nimeni nu a mentionat ca ea a murit de mult. Toata dragostea ei s-a transformat intr-o ura de sine , toata inocenta ei a pierdit odata cu dezamgirile marunte si toate dorintele nerostite , nerostite au ramas. Cand ea plangea numai ciorile se mai zbateau.
"Daca apa spala pacate , atunci ar trebui sa fiu cea mai nepacatoasa persoana! Hah ... Cat de ..de..Neadevart! Sunt o pacatoasa, si recunosc. Mi-ai iubi pacatul si daca s-ar transforma in nevinovatie sau inselaciune?"
A tras ultimul fum din tigara si a aruncat sticla.

Turn the light off !

Ai simtit vreodata ca toata lumea in jurul tau se darama si defapt tot ceea ce se darama esti doar tu? Tu te darami , eu ma daram ... Si in fond si defapt , ce ar cauta o lunatica ca mine prinre atatea linii logice si reale care formeaza realitatea altora? Numai cine e zanatic are capacitatea sa vada zane.

Permite-mi sa te impusc ca mai apoi sa ma impusc pe mine insami si sa ne intelegem in linistea perfecta a trupurilor noastre fara viata. Tragic e , ca nici macar asa nu am avea liniste printre atatea oameni plini e ei si de mizeria lor umana. Ma dezgusta oamenii , dar inca sper ca mai exista oameni printre miile de monstri.
Toti dezamagiti de iubire ... Eu inca te iubesc. Nimeni nu poate sa imi puna un zambet pe buze asa cum tu reusesti. Ma duci intr-o stare euforica si nici macar nu imi intelegi nevoile. Nu m-as intreba daca ma iubesti. Nu si atata timp cat eu nu ma intreb daca te iubesc. Sunt convinsa de sentimentele mele, iar mai apoi ... Oricum ma las purtata de un picior pe iluzii. Toate aceastea adunate nu rezulta suferinta , deprimare si dezamagire. In nici un caz regrete! E doar o amintire a unei iubiri care nu se va mai ivi in fata altor oameni. E doar intre mine si tine, si nu se vede , se simte. Sunt niste sfori stranse prea bine ca sa nu reusesc sa cad , iar ca sa te trag dupa mine nu as vrea.

Atatea priviri lascive si rapid efemere. S-ar zice ca orice privire marcheaza undeva in interiorul nostru. Desi eu nu vad cum ar putea niste privi sa se agate de organe. Insa la tine nu numai privirea a marcat , a marcat totul. Imi amintesc de atingerile tale nevinovate , iar parfumul hainelor tale ude inca imi sta in nari. Genele tale inca le simt de plumb asupra lumina ochilor mei. Caldura trupuli tau imi tine de cald in fiecare zi friguroasa in care domina iarna asta infernala. Si nimeni , nimeni nu poate sa alunge iarna asta mai bine decat amintirea zambetului tau senin si inselator.

Ideea in sine este ca , traiesc fara tine. Si traiesc foarte bine fara prezenta ta. Viata mea este coordonata in totalitate de mine , si cum m-ai invatat, nu las pe oricine sa treaca de bariere. Stai un pic ... Tu m-ai invatat sau am invatat singura din cauza ta ? Numai conteaza si nu imi fac griji. Sunt exact ce mi-am dorit , iar tu faci parte din existenta mea. Ar fi un gest frumos sa iti zic tie personal astea , dar stiu ca nu m-ai intelege pentru ca nu m-ai inteles niciodata. Intelegi acum ? Eu ma folosesc doar de energia unei iubiri uita-te ca sa ma asigur ca inca le traiesc in mintea mea. La multi le-ar parea ca nu vad realitatea , sau ca o ignor. Dar chiar nu e dificil si rau sa traiesti realitatea cu o urma de dulceata. Realitatea nu ma mai poate dobori, in schimb eu  adaug la realitate tot ce e mai frumos pentru mine. Si crede-ma ... Absenta ta imi face bine.