Empty soul.

Seara. Frig . Stele . Luna . Cerul ce nu se mai temrina. Durere. Amintiri. Chipuri hasurate.

Am bagat cu forta cheia in usa si am invartat. Cand am deschis usa ma astepta aceeasi camera rece , dar care ma astepta cu mai mult drag decat oricine. Poate ca si ea stia cum e sa fi singura . Si peretii se bucurau la fel de mult de mine. Nu cred ca le-ar fi fost dor de chipul meu , insa eu eram singura care asculta tacerea lor.

Mi-am trantit geanta in coltul camerei si m-am asezat pe fotoliu. Aveam privire directa catre geam. M-am ridicat sa sterg gemurile de praful care s-a depus de-a lungul aniilor. Nu am descuiat usa camerei cam de un an. De ce acum ? Nu stiu nici asta. Am mers si am sters cu maneca bluzei mele negre toata imbracamintea groasa a ferestrei. O singura dunga sa pot privi afara sa vad tot pustiul care ma cuprindea.

Nu ma mai simteam in stare sa privesc pustiul asa ca am inchis repede ochii inainte sa realizez golul care pusese stapanire pe mine. Fara sa mai apuc sa reactionez imi cazuse medalionul pe podeaua rece. Pentru o clipa m-am gandit sa ma aplec si sa o pun inapoi la locul ei. Dar daca locul ei era defapt pe podea si nu pe mine ? Ambele erau la fel de reci. Si podeau cat si sufletul meu tineau de frig intregului meu corp.

M-am pus in pat si mi-am aprins o tigara. Imi prindea bine sa simt ca mai e ceva ce poate sa iasa din mine in afara de lacrimile care ma ardeau. Imi placea mai mult senzatia ca reusesc sa suflu un nor de durere decat sa ma gandesc cine imi va numara mie lacrimile. Am stat cateva minute nemiscata ... In timpul asta scrumul de tigara se intinsese deja pe salteaua prafuta. Am vrut sa suflu ca sa nu se intinda si mai tare , dar am lasat-o acolo. Locul ei era langa mine. Pana la urma eu am scos spiritul din cenusa. Am stins ce mai ramasese din tigara  si am aruncat chistocul undeva in camera. Era o bezna totala , nu vedeam unde se rostogolise , dar nici nu imi pasa.

M-am lasat incep pe spate facand ca persoana mea sa ramana intinsa pe patul plin de mizerie , dar si mai muradirt cu faptul ca eu stateam pe ea. 

Luna isi lasa splendidele raze sa patrunda incet in camera iar eu mi-am inchis ochii sperand sa nu pot sa mi le mai deschid nicicand.

Am lasat ca genele mele sa alunece incet pana sa imi atinga fin obrajii rumeniti.Si am visat sa raman cu senzatia ca genele mele plutesc ca niste pene pure , ca ochii mei cristalini plin se intelesuri duble sunt  ascunsse pe veci , ca buzele mele au o mie de gropi sapate de la muscaturile de spaima , ca mana mea rece nu se va mai incalzi niciodata , ca toate astea sunt ascunse in camera asta in care eu imi traiesc visul de a trai. Dar toate astea erau fictiuni.

Dimineata mi-am deschis incet ochii si am respirat adanc. Faceam asta in fiecare dimineata doar ca sa ma asigur ca inca sunt in viata. M-am ridicat incep , dar am cazut inapoi.Mi se parea ca a ramane treaza este ceva impotriva forteti gravitationale. Mi-am invartit capul de trei ori pana sa raman intr-o pozitie fixa. Ochii mei ramasese atintiti asupra unei singure finte , eu . In dreapta mea se aflase o oglinda imensa care imi reflecta imaginNea. Ingrozita pe propria persoana , de ochii disperati al fetei am luat ce am avut mai aproape si am spart oglinda. O gramada de cioburi sarisera in aer si alte o mie cazusera invinse pe podea. Mi-am spart propia imagine. M-am sfasiat in ciobudri marunte. Atunci observasem ca s-a spart si obiectul din mana mea. Era o sticla de bautura. Nu stiam ca bausem , dar se pare ca sticla era goala. De la o vreme totul mi se parea gol si incepeam sa urasc oglinziile din ce in ce mai mult. Incetasem sa ma mai uit cum arat , tocmai pentru a ma feri de mine. Imi era frica. Extrem de frica de propria persoana si de propria putere. Incepeam sa ma pierd din ce in ce mai mult , sa ma afund intr-o ceata de unde sa nu mai am cale de intoarcere.

O bucatica de oglinda totusi ramasese intacta. Mi-am facut curaj sa ma uit in ea.Tot ce reuseam sa vad era o femeie trista , batrana. Brusc mi-am dat seama ca am imbatranit. Eu eram acea femeie batrana care se privea cu dispret , eu eram acea femeie necajita de propia viata. Eu eram toate astea.

Oare cat timp statusem in camera? Sau ... Cat timp statuse camera cu mine ?

.

Spirit.

Si exista un spirirt. Acela esti chiar tu. Nu stiu cum reusesti , dar ma ti in viata.Ma faci sa cred ca sunt indeajuns de matura sa pricep ceea ce cred , iar eu cred in tine. Asta inseamna ca te inteleg? ...Nu cred ca te inteleg sau ca te voi intelege vreodata. Esti mult prea complicat si complex si nu ma pricep sa dezleg mistere. Asa ca ma bine te las asa cum esti si eu ma las pe mine insumi intr-o ceata profunda.
Tresar. Si tresar numai la gandul de a ajunge tu. De a gandi ca tine , de a simte ceea ce simti tu , de o vedea lumea din perspectiva ta.Ma sperie ideea de a ajunge acolo sus , dar ma bucura ca ajung ceea ce mi-am dorit. Un tu! De neinteles , dar nu imposibil de descifrat.Vorbesc de tine ca de o zeitate , ca cineva sfant , ca o icoana pictata perfect. Dar stiu ca nu esti nici una dintre astea.

Copil ... daca imi permiti sa iti zic asa?! Nu prea as vrea sa iti zic asta pentru ca eu sunt copil , si tu esti ceva mult mai mult de atat. Ceva mult mai maret decat mine. Poate ca exagerez in privinta ta ...
Dar ce ...? Nu. Lasa. Nu vreau sa vorbesc. Niciodata nu am avut curajul sa vorbesc de fata cu tine. Imi placea tot timpul sa te ascult pe tine. Presupun ca asta era destul de enervant pentru tine ... dar la fel de fascinant si pentru mine. La un singur lucru esti foarte bun. La a fi tu. Nimeni nu e mai bun la asta. Si eu sunt buna in a fi eu ... dar cand nu stiu ce sunt , e mai greu. In fata ta ma simt ca un copil mic care acuma invata primii pasi din viata. Nu e placut sa stii. Dar e placut sa ma inveti tu toate astea ...

Nici nu stiu cum sa ma exprim. Nici nu stiu cum sa zic ce imi esti tu mie. Poate ca esti punctul meu de pornire in viata. Un fel de idol mental . Un exemplu de gandire. Dar nu esti doar un exemplu ... din nou esti mai mult de atat.
Poate ca doar eu te vad asa. Ca multi altii nu te plac pentru ceea ce esti , dar mie imi placi. Si imi placi mult. Dar nici asta nu stiu cum sa explic. Te plac intr-un mod foarte ciudat si nu prea inteleg sentimentele mele si nici tu nu as vrea sa le intelegi gresit. Nu sunt doar o indragostita. Nu sunt o indragostita nebuna care alearga dupa tine. Nu. Postul asta e luat deja , dar oricum nu mi-l doream. Mie m-ie bine si pe post de privitoare. Te privesc si tac. Si vad cum te distrugi si cum esti distrus... Dar mai bine te las sa iti dai seama de asta singur.Oricum nu m-ai crede in privinta asta.

Esti diferit. Cred ca sti asta. Imi vine uneori sa iti zic atatea lucruri , dar n-am puterea. Ma simt slabita si parca uit sa vorbesc. Parca as vrea sa ma inveti tot tu asta.Sa imi dai tu cuvinte sa pot forma propoziti , sa imi dai sperante sa pot sa inaintez orice ar fi.Nu iti cer sa ma inveti sa gandesc. Deja fac asta ... Gandesc tot timpul. Chiar as vrea sa nu crezi ca tu esti de vina .. si ca nu vrea sa vorbesc cu tine despre lucruri mai produnde sau intelepte. Eu chiar vreau ... dar ceva nu ma lasa. Puterea. Cred ca e puterea de a fi eu. Atat de mult mi-am dorit sa fiu EU incat incepeam sa ma pierd si automat sa devin altcineva. Aici , poate tu esti de vina. Dar nu dau vina pe tine. Tu ai puterea da a fi tu in orice situatie , eu ... doar incerc sa am puterea ta.
Langa tine uit sa vorbesc , sa clipesc , sa respir si uit chiar ca exist.Imi dau seama ca inca sunt in viata cand ma privesti , zambesti si vorbesti. Cum ai ajuns sa ma faci sa gandesc asa ? Si tu esti un simplu om. Poate chiar mai simplu decat altii , si totusi esti mult mai special decat multi altii.

Te admir. Ma poti considera o fana sau o cutie care iti pastreaza vorbele si amintirile mele. Defapt nu stiu tu ce ma consideri pe mine. Probabil o fata care a fost , esti si apoi nici nu o sa mai revina.Nu are prea multa importanta ce sunt eu. E mult mai important ca tu esti toate astea.


Cu respect si admiratie,
EU.