marți, 22 februarie 2011

Blood drop.

Privirea mea cadea spre josul infinit.Zapada pura sedea tacuta in linistea pamantului inghetat si isi trimitea armata de fulgi in adancimea ei.Cerul coopera cu pamantul facand ca imaginile secundare sa se contopeasca cu cele principale disparand astefel in orizont. Ma uitam , dar nu vedeam nimic in afara de sufletul meu incarcat cu constinta.Simteam cum sufletul imi paraseste trupul ieftin si nesemnificativ si cade spre calea fara intoarcere. Un dual intre tictacul vietii si gandirea incarcata cu sentimente a mintii.Dansam pe ultima franghie fragila care mai sustinea ultimul meu viciu.
- Esti a ta ca sa poti sa te pierzi? Esti a ta ca sa poti sa te ierti? Esti a nimanui sau esti propriul stapan. Si atunci de ce nu poti sa faci fata cu tine?
Ma aplecam din ce in ce mai mult lasand ca pletele mele sa imi cada incet pe fata acoperind privelistea incolora.Genunchii mi-am ridicat la piept si am sarit.Credeam ca zborul meu perfect in care culegeam pene pentru existenta va dura mai mult , dar a durat doar cateva secunde dupa care totul a luat sfarsit.Sedeam in linistea totala umpland puritatea cu sangele meu pacatos. Zapada se vopsea cu lichidul care curgea neincetat din mine facand ca particulele de fulgi sa isi schimbe culoarea in ceva ce nici pictorii nu reusesc sa il redea in adevratul sau inteles.Un rosu intens care e nuanta unei intregi povesti.
Ochii nu mai vedeau lumina incolora , gura numai reusea sa strige , iar urechile numai auzeau cuvintele clare.Ultimul lucru pe care l-am simtit a fost lacrima calda a unei finte dragi sezand pe obrazul meu de marmura.Incet mi-am inchis ochii si am lasat sa dispara balta de sange si mi-am pierdut auzul definitiv.Am inchis ochii si am murit.
- Zeii iubesc , zeii plang si zambesc , si zeii mor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu