The antithesis.

Statea in fata unei usi imense facuta din lemn puternic .Astepta ca cineva sa ii deschida poarta , dar nu se auzeau pasi care ar avea intetntia de a se apropia de poarta.In bataia soarelui parul ei roscat dadea un aer de caldura si veselie , iar ochii ei caprui straluceau la vederea florilor de primavara.A atins incet lemnul batran si a desenat cu degetele ei doi ochi si  o gura micuta care nu inceta sa surada.Si-a retras incet degetele miscare care a determinat ca inelul ei sa cada.S-a rostoglit pana ce a fost oprit de o piatra mica.Lumina batea puternic de argintul vechi.A fugit o clipa ca sa isi prinda inelul , dar se opri cand vazu ca un porumbel alb se aseza langa bijuteria ei.

Dincolo de poarta , undeva in fundul gradinii o fetita mica se juca cu papusile ei. Le impodobea cu lantisoare pretioase , le pieptana arul lor artificial si le imbraca in haine elegante fabricate din materiale simple.Soarele de bucura si ea de fericirea copilei.Crengile salcilor atarnau facand umbra paturii pe care sedea fetita inocenta.Parul ei castaniu se asemana cu tiglele casei parintesti , iar ochii ei caprui completau portretul perfect.Parfumul primaverii se agata in parul ei ciufulit de vantul usor. Ea isi pieptana jucariile pana cand o pasare nevinovata aterizase intre papausile imbracate multicolor.Fetita de spaima isi ridicase brusc ochii si zambi la vazul porumbelului alb.

Ingerul alb luase intre ghiare inelul micut si a zburat.Fata a alergat lasand ca parul ei roscat sa se lase in spate ca valul unei mirese si fusta ei sa fie batuta de adierea vantului.Fugea pe poteca pustie plina de praf si impodobita cu flori micute la margine.

Fetita se ridicase luandu-si pantofii mititeli si se apropia de 'prietenele' ei micute si fara viata.Porumbelul luase una dintre ele sub aripa si a zburat.Copila alergase dupa ea strigand sa ii se dea inapoi jucaria care ii aducea cea mai mare bucurie , insa pasarea nu inceta  din zborul ei.In graba ei se impiedicase de o creanga si cazuse in plapuma de iarba proaspata julindu-se la cele doua coate.Isi ridicase incet fata scufundata in iarba si atunci privirile ei se intalnira.

Fata roscata statea in fata ei privind fetita mica si neajutorata.Era ea.Cei doi porubmei asezasera cele doua obiecte , papusa si inelul , una langa alta fiind la vederea celor doua fete.Fetita se ridica si porni incet spre lucrurile din fata ei. Roscata facuse si ea la fel. Se privira si isi zambira. Amandoua au inteles ca una privea trecutul si cealalta viitorul. Era una si aceasi persoana , dar in etape diferite a vietii.Cele doua si-au intins mana luand cele doua obiecte din locul asezat.Dar fata luase papausa , iar fetita inelul.

Blood drop.

Privirea mea cadea spre josul infinit.Zapada pura sedea tacuta in linistea pamantului inghetat si isi trimitea armata de fulgi in adancimea ei.Cerul coopera cu pamantul facand ca imaginile secundare sa se contopeasca cu cele principale disparand astefel in orizont. Ma uitam , dar nu vedeam nimic in afara de sufletul meu incarcat cu constinta.Simteam cum sufletul imi paraseste trupul ieftin si nesemnificativ si cade spre calea fara intoarcere. Un dual intre tictacul vietii si gandirea incarcata cu sentimente a mintii.Dansam pe ultima franghie fragila care mai sustinea ultimul meu viciu.

- Esti a ta ca sa poti sa te pierzi? Esti a ta ca sa poti sa te ierti? Esti a nimanui sau esti propriul stapan. Si atunci de ce nu poti sa faci fata cu tine?

Ma aplecam din ce in ce mai mult lasand ca pletele mele sa imi cada incet pe fata acoperind privelistea incolora.Genunchii mi-am ridicat la piept si am sarit.Credeam ca zborul meu perfect in care culegeam pene pentru existenta va dura mai mult , dar a durat doar cateva secunde dupa care totul a luat sfarsit.Sedeam in linistea totala umpland puritatea cu sangele meu pacatos. Zapada se vopsea cu lichidul care curgea neincetat din mine facand ca particulele de fulgi sa isi schimbe culoarea in ceva ce nici pictorii nu reusesc sa il redea in adevratul sau inteles.Un rosu intens care e nuanta unei intregi povesti.

Ochii nu mai vedeau lumina incolora , gura numai reusea sa strige , iar urechile numai auzeau cuvintele clare.Ultimul lucru pe care l-am simtit a fost lacrima calda a unei finte dragi sezand pe obrazul meu de marmura.Incet mi-am inchis ochii si am lasat sa dispara balta de sange si mi-am pierdut auzul definitiv.Am inchis ochii si am murit.

- Zeii iubesc , zeii plang si zambesc , si zeii mor.