Incerc sa gasesc ceva ce am pierdut de mult. Nu ma intreba ce. Urasc tot ! Inclusiv pe tine te urasc.
Sap , sap , sap si tot nu dau de mine. Imi ridic privirea si te vad. Oh , tu ...Tu care traiesti in iadul tau , si eu care ard in flacarile pustietatii mele. Ma vezi cu adevarat ?
Fiecare isi gaseste fericirea in iadul sau personal. Suntem fericiti alaturi in lumea diferita a cuvintelor si a inteleselor.
Cad ... Am sapat prea adanc groapa , si in loc sa ma gasesc ma pierd mai tare. Ma afund intr-o inchisoare fara pereti si totusi nu pot evada.
Vrei sa imi zici poate , cum e sa iti fie frica in eternitate. Dar sa traiesti ca un rege cersetor in desert.
Am nevoie de o explicatie logica care sa isi piarda valoare odata ce-o rostesti.
Am cazut si acuma totul e inundat.Aici , in intuneric , ploua ! Aici , in sufletul meu , ploua! Stii tu oare sa te plimbi in ploaie?
In tacere numai sufletul cu suflet vorbeste. Numai ganduri zboara libere si numai eu sunt abisul care rasare inainte sa fi fost nascut. Totul e prins intr-un lant atat de strans , incat numai prizonierii pot aprecia lumina zilei.
La naiba cu trairile umane. Cine are nevoie de ele ? Toata lumea alearga spre o tinta inexistenta. Toti alergam stand pe loc si ajung aici ... In nicaieri. La distanta care ne desparte de tot ce e adevarat.
Vrei tu poate sa imi explici ce inseamna pentru tine petalele rupte ale margaretelor , care acum te mint cu ura.
"Ma iubeste" "Nu ma iubeste" "Ma iubeste " "Nu ma iubeste."
Daca as fi o ultima petala din speranta iubirii , ti-as zice : "Numai viata te iubeste , si tu ignori afectiunea asta oarba. Esti doar un surd care nu intelege nebunia orbului."
Nu eu am inventat nevoia , dar poate ca eu ti-o ofer. Ai luat-o ? Arunca acum cat de departe poti.
Nu vreau sa ma crezi , domnule! Nu cer sa ma intelegi , doamna !
